Dragoste originală – Fără rușine (Original Love - Not Ashamed Romanian)
Posted Dec 02, 2012 by Dejan Andov in Family and Community
Statisticile vorbesc de la sine atunci cand vine vorba de relații interumane. Mai mult de 50% din căsătorii sfârşesc prin divorț în multe țări, oferind indicii clare că acești oameni nu au găsit ceea ce au căutat în relație. Pentru mulți dintre cei care rămân în cadrul căsătoriei, experiența lor este adesea un fel de pustiu, dar aceştia rămân căsătoriţi pentru că nu văd o opţiune mai bună sau le este prea frică să facă o schimbare. Valurile de dezamăgire, confuzie, frustrare, furie și părere de rău care rezultă din aceste experimente toxice în intimitatea umană, pot fi rezumate la o întrebare dintr-o melodie care ȋmi atrăgea atenția de adolescent prin anii optzeci,
Ce este dragostea, oricum?
Iubește cineva pe oricine, oricum?
În articolul meu anterior am abordat această chestiune "ce este dragostea?" prin examinarea a ceea ce s-a întâmplat atunci când Adam a văzut-o prima dată pe Eva. Ne amintim că atunci când Adam a spus: "Aceasta este os din oasele mele si carne din carnea mea", el a iubit-o nu datorită a ceea ce ea poseda în sine, ci pentru că ea a ieșit din el şi avea capacitatea de a-l cunoşte pe el, visele lui, bucuriile lui, aspirațiile lui și pentru că avea un tovarăș cu care putea împărtăși călătoria lui. Puritatea, inocenţa si libertatea aceastei iubiri este rezumată în aceste cuvinte:
Geneza 2:25 „Și ei erau amândoi goi, omul și nevasta lui, și nu le era rușine”.
Cuvântul rușinat în ebraică poartă următoarea semnificație:
• a fi dezamăgit
• să fi amânat în sensul de a avea o așteptare neîmplinită
• a fi ȋncurcat sau confuz
• a deveni uscat și implicit pustiu
Ceea ce Adam şi Eva au experimentat a fost tot ceea ce ne dorim, dar aproape întotdeauna nu reușim să obținem ceva în mod constant, uneori chiar deloc. Calea de la bucurie, libertate, împlinire, inocenţă și intimitate către dezamăgire, confuzie și pustiire este schiţată în tranzacția luării și mȃncării fructului ce nu era dat lor ca sa-l ia; această tranzacție a cauzat căderea noastră din dragostea agape în cea eros.
Avem nevoie să analizăm această poveste a Bibliei, ca un arheolog care caută comori antice, cu atenție să dăm la o parte nisipurile timpului pentru a descoperi faptele istoriei, care apoi spun sensul în existența noastră. Această iubire pe care Adam și Eva au împărtăşit-o, a fost construită și dezvoltată cu grijă de către Dumnezeu pentru a asigura fericirea și intimitatea lor veșnică. Chiar originea primilor noștri părinţi conţine secretul acestei iubiri fără rușine, care nu ascundea nici o dezamăgire. Observați cu atenție următoarele:
• Dumnezeu a creat pe Adam și l-a pus în grădină. Gen 2:7
• Dumnezeu l-a făcut pe Adam îngrijitorul și stăpȃnitorul acestui paradis. Gen 2:8,15
• Dumnezeu a poruncit lui Adam despre pomul vieții și pomul cunoașterii. Geneza 2:16
• Dumnezeu a aranjat circumstanțele ca Adam să simtă nevoia unui tovarăș. Geneza 2:20
• Dumnezeu îl adoarme pe Adam (la figurat cuvântul ebraic poate însemna moarte) Gen 2:21
• Dumnezeu ia coasta lui Adam și face femeia din coasta cea vie. Geneza 2:22
• Dumnezeu aduce femeia la bărbatul înviat. Geneza 2:22
Această secvență este vitală ca să prindem secretul iubirii originale, fără rușine a părinților noștri. Nu era nimic din ceea ce avea Eva pe care să nu fi primit de la Dumnezeu prin Adam. Stăpȃnirea singulară şi conducerea pe care Adam o poseda a fost culcată în odihnă și el a fost înviat la o viață nouă, cu un tovarăş luat din trupul lui. Când Adam a mers să doarmă, a fost umplut cu o dorinţă să-și deschidă inima, revărsȃnd dragoste către cineva care l-ar putea ȋnţelege. Când s-a trezit, a văzut pe cineva căruia îi putea da tot ceea ce el a primit și a avut de la Dumnezeu. Adam, știind toate acestea, conferă femeii tot ceea ce are. Ea are coasta lui, ADN-ul lui, inima lui, casa lui, grădina lui, totul. Ea chiar este conștientă de faptul că Adam a adormit și a dat o parte din el însuși pentru ea.* Drept răspuns, femeia vede tot ceea ce i-a fost dat și atunci când ea se uită în ochii soțului ei, inima ei este plină de recunoștință, bucurie și fericire. Femeia trăiește fiecare clipă știind că tot ceea ce ea posedă i-a fost dat prin soțul ei.
Această tranzacție între bărbat și femeie ar putea fi susținută printr-o mișcare eternă a iubirii, care ar curge ca o fântână și căreia nu i-ar fi rușine niciodată. Secretul, cheia, miezul, axul, inima acestei mişcări minunate a dragostei, constă în simplul fapt de a cunoaște și a ne aminti originea noastră și modul în care am ajuns să existăm. Atâta timp cât Adam îşi amintea că el a fost creat și pus în grădină ca lider și stăpȃn, ca să o îngrijească, să o protejeze și să fie ispravnic credincios peste tot ceea ce i s-a dat, el va putea turna din toate binecuvântarile acordate lui, peste ceea ce a fost făcut stăpȃn. Pe măsură ce femeia primește plinătatea binecuvântării prin soțul ei, și priveşte la el cu respect iubitor, ȋntr-o ascultare veselă și supunere plină de încredere, pe măsură ce ea arată încrederea ei în conducerea lui și pe măsură ce ea onorează poziţia lui de lider,ca femeia care stătea la fȃntȃnă, ea își atrage din inima lui binecuvântări mult mai mari decât i-au fost acordate anterior.
Am putea ilustra această mişcare a dragostei prin acțiunea unui motor cu două pistoane. Primul piston Adam, în bucuria lui de a găsi un tovarăş adecvat, se aprinde și elibereaza un val de binecuvântare, care trimite un val de combustibil în cavitatea celui de-al doilea piston și, în același timp, ridică pistonului al doilea spre tavan care aprinde atunci un răspuns iubitor ce înalță primul piston și umple acea cavitate cu ascultare plină de bucurie, cinste și respect. Această mişcare a iubirii alimentează fântâna ce umple cele patru râuri ce curg din inima grădinii și apele întregului pământ. Geneza 2:10-14. Ce minunată lucrare! Ce ilustrare minunată a modului în care funcționează universul, pentru că noi am fost făcuţi după imaginea lui Dumnezeu. Gen 1:27.
Din nou subliniem că această mişcare de iubire veșnică depindea ca fiecare persoană să cunoască originea ei,adevărata ei identitate și locul ei în cadrul creației lui Dumnezeu. Atâta timp cât Adam şi-ar fi amintit că el era capul grădinii și că totul era în grija lui și că totul i-a fost dat de Dumnezeu și că totul Îi aparținea lui Dumnezeu, el ar fi tins să păstreze ceea ce i-a fost dat lui; el ar fi continuat să-și reverse binecuvântarea lui peste toți cei aflaţi ȋn ȋngrijirea lui. Atâta timp cât Eva şi-ar fi amintit că viața ei a venit de la Adam și că tot ceea ce ea a văzut și peste care ea era acum co-stăpȃnitor ȋmpreună cu Adam, i-au fost dat ei de către soțul ei prin voia lui Dumnezeu, ea ar fi completat circuitul binecuvȃntărilor și niciunul din ei n-ar fi ajuns să fie rușinaţi.
* Aceste ecouri ale somnului lui Adam, coboară de-a lungul istoriei în somnul lui Avraam, care a dat naștere națiunii israelite și în somnul lui Isus, în mormânt, care a dat naștere bisericii Sale, de asemenea, arată înapoi către ce L-a costat pe Tatăl în nașterea universului.