Proverbe 8, 22-30

PROVERBE 8, 22-30

Întrebare: Deseori folosiţi Proverbe 8, 22-30 ca argument că Isus este născut şi are un început. Dar aceste versete nu se referă la Isus, ci la înţelepciune.

Răspuns: Aceasta este o obiecţiune foarte populară printre predicatorii bisericii AZŞ cu scopul de a tăgădui învăţătura clară a Cuvântului lui Dumnezeu că Isus este cu adevărat singurul Fiu născut al Lui Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu nu ne-a lăsat în neştiinţă cu privire la acest verset. Biblia învăţa foarte clar că Isus este înţelepciunea lui Dumnezeu:

“Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” 1 Cor. 1, 24

„A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ,Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.” Matei 11, 19

Spiritul Profetic, la fel, confirmă că aceste versete vorbesc despre Isus:

“Fiul lui Dumnezeu, El Însuşi, declară despre Sine: "Domnul mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie..., când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui" (Prov.8,22-30).” (PP 34)

Cartea „Patriarhi şi profeţi” a fost publicată în anul 1890. Totuşi, în anul 1903, Ellen White încă o considera ca o carte care conţine adevărul şi care trebuie să păzească poporul lui Dumnezeu de învăţăturile false:

„Mulţi se vor lepăda de credinţă dându-şi mintea unor duhuri înşelătoare. „Patriarhi şi profeţi” şi ”Marea luptă” sunt cărţile care sunt adaptate în mod special pentru cei care sunt noi în credinţă, ca să poată fi întăriţi în adevăr. Acolo sunt expuse pericolele care trebuie evitate de biserici. Cei care au devenit informaţi complet cu lecţiile din aceste cărţi vor vedea pericolele înaintea lor şi vor fi în stare sa discearnă cărarea simplă şi dreaptă marcată pentru ei. Ei vor

fi păziţi de cărările străine. Ei vor face cărări drepte pentru călcâile lor, ca nu cumva cel schiop sa fie aruncat de pe drum” (21 MR 440)

Totuși, această carte nu este singura unde sora White a aplicat Proverbele 8, 22-30 la Hristos. Nouă ani mai târziu, în 1899 ea a scris:

„Domnul mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui,” spune Hristos, „când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,” Dar singurul Fiu născut al lui Dumnezeu s-a umilit pe Sine ca să vină pe acest pământ" (ST, February 22, 1899)

În 1900: „Prin Solomon, Domnul Hristos a declarat: "Domnul mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Sale. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri; nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor... când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui; când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui." (Prov. 8,22-25.29.30)” (ST, August 29, 1900)

La fel şi în 1906: „Domnul Isus Hristos, Fiul divin al lui Dumnezeu, a existat din veşnicie, o persoană distinctă, dar totuşi una cu Tatăl. El era slava cea mai înaltă a cerului. El a fost comandantul inteligenţelor cereşti şi primea omagii de adoraţie de la îngeri ca un drept al Său legitim. Aceasta nu era ca o răpire a (dreptului) lui Dumnezeu. „Domnul Mă avea la începutul căilor Lui” declara El ”înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului” RH, April 5, 1906

Este clar că Ellen White a înţeles că cuvintele din Proverbe 8, 22-30 vorbesc despre persoana lui Isus Hristos.

Dar, să facem acum o scurtă analiză a acestor versete.

Versetul 22: „Domnul Mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.”

Versiunea Cornilescu traduce acest verset astfel: “Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui”. Aceasta traducere face o confuzie declarând că Isus a fost prima fiinţa creată de Dumnezeu. Totuşi „Cornilescu revizuită” redă acest verset în conformitate cu cele mai multe traduceri străine aşa cum sunt KJV, NKJV etc: „Domnul mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui”

Cuvântul „făcut” (Cornilescu) sau „avea” (Cornilescu Revizuită) este traducerea cuvântului ebraic „qanah” care înseamnă „a achiziţiona, a dobândi” (vezi „Trinitatea în lumina revelaţiei” pag. 166). Același cuvânt este folosit şi în Geneza 4, 1 unde este tradus „căpatăt” şi este folosit ca traducere a expresiei Evei în momentul naşterii lui Cain:

“Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: "Am căpătat (qanah) un om cu ajutorul Domnului!"

Deci, versetul 22 din Proverbe 8 ne spune că Isus a fost căpătat (născut) înainte de începutul creaţiunii Lui Dumnezeu ceea ce înseamnă că El nu este creat.

Versetul 23: „Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.”

Cuvântul tradus „aşezată” vine din cuvântul ebraic “nacak”. Acest cuvânt literal înseamnă „a turna”, „a se revărsa” (Ex. 30, 9; Gen. 35, 14 etc.). După Strong Concordance unul din sensurile acestui cuvânt este: “de a unge un rege”. Din Daniel 9, 25.26 ştim că Domnul Hristos este unsul lui Dumnezeu. Citiţi următorul citat unde sora White aplică din nou acest verset la Isus:

“Dumnezeu şi Hristos au ştiut de la început de apostazia lui Satana şi de căderea lui Adam din cauza puterii înşelătoare a celui decăzut. Planul de mântuire a fost rânduit pentru a răscumpăra neamul omenesc decăzut, pentru a-i mai oferi o şansă. Domnul Hristos a fost rânduit ca să oficieze slujba de Mijlocitor de la creaţiunea lui Dumnezeu; așezat din veşnicie („set up from everlasting” - EGW citează versiunea Engleza a acestui verset) pentru a fi înlocuitorul şi garantul nostru.” (1SM 250, 1906).

Versetele 24 şi 25: “Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile”

În aceste versete de două ori este specificat faptul că Isus a fost născut. Este Isus cu adevărat născut? Proverbele 8, 22-30 nu sunt singurele versete care susţin acest lucru. Mica 5, 2 exprima acelaşi adevăr şi nimeni nu poate nega că acest verset se referă la Isus:

“Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Cuvântul “obârşie” din acest verset înseamna “origine” sau “început”. Sunt unii care vor obiecta că acest verset susține că Isus are un început, din cauza cuvântului “veşnicie”, interpretându-l ca însemnând „fără început”. Cuvântul „veşnicie” din acest verset este o traducere a cuvântului ebraic “owlam”. Citiţi definiţia acestui cuvânt din Enciclopedia AZŞ:

“În Vechiul Testament “owlam” şi în Noul Testament “aion” în esenţă înseamnă “un timp lung sau durată” referindu-se la o perioadă de timp limitată sau nelimitată.” (Enciclopedia AZȘ, Vol. 12, p. 109)

Deci, cuvântul „owlam” înseamna „o perioada lunga de timp” şi se poate referi la o perioada limitată sau nelimitată. Cu alte cuvinte nu totdeauna are sens de fară început şi fară sfârşit.

Iata două exemple unde acest cuvânt este folosit în alte versete:

“Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altă dată (owlam).” (Mica 7, 14)

“Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi (owlam) ale lui Moise, şi a zis: "Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt” Isaia 63, 11

Cu siguranţă cuvântul „owlam” în Isaia 63, 11 nu vrea să spună că Moise a fost fară început ci se referă la un timp îndepărtat din trecutul lui Moise. La fel şi în Mica 5, 2 acest cuvânt nu susţine că Isus nu are început (obârşie) ci că începutul Lui este departe în trecut, în veşnicie.

Citiţi comentariul lui E.J. Waggoner, solul lui Dumnezeu din 1888, la acest verset din care putem vedea că pionerii noştri au înţeles corect cuvântul “veşnicie”:

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între miile lui Iuda, totuşi, din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel; a cărui origine este din timpuri străvechi, din zilele veşniciei” (Mica 5,2). Ştim că Hristos „a ieşit şi vine de la Dumnezeu” (Ioan 8:42), dar aceasta s-a întâmplat în timpul atât de îndepărtat din veşnicie, încât este cu mult deasupra înţelegerii umane.” (Hristos şi Neprihănirea Sa, pag.9)

„Scripturile declară că Hristos este singurul Fiu născut din Dumnezeu”. El este născut, nu creat. Nu are nici un rost să ne întrebăm cum a fost născut, pentru că, nici dacă ni s-ar spune, minţile noastre nu ar putea pricepe. Profetul Mica ne spune tot ceea ce putem şti despre acest lucru, în următoarele cuvinte: "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui origine este din timpuri străvechi, din zilele veşniciei." Mica 5:2. A fost un timp când Hristos a provenit şi a apărut din Dumnezeu, din sânul Tatălui (Ioan 8:42; l:18). Dar aceasta s-a petrecut într-un timp atât de îndepărtat, în veşnicii, încât pentru o inteligenţă limitată este practic fără început.” (Hristos şi Neprihănirea Sa, pag.21)

Deci, după Waggoner, Isus a fost născut de Tatăl într-un moment atât de îndepărtat în veşnicie, un moment care este deasupra înţelegerii umane încât pentru minţile noastre limitate este ca şi cum ar fi fară început. Acuma citiţi următoarele citate ale sorei White în care ea foloseşte cuvinte asemanatoare cu ale lui Waggoner ceea ce arată că ea a fost de acord cu el:

“Hristos le-a arătat că, deşi ei pot aprecia vârsta Lui ca fiind mai puţin de cincizeci de ani, totuşi viaţa Lui divină nu putea fi socotită de vreun calcul omenesc. Existenţa Lui Hristos înainte de întruparea Sa nu se măsoară prin cifre” (ST, May 3, 1899)

“Şi oricât căutăm noi să raţionăm cu privire la Creatorul nostru, de cât timp există El, unde a pătruns întâi răul în lumea noastră şi asupra tuturor acestor chestiuni, putem raţiona despre ele până vom cădea obosiţi şi epuizaţi de cercetare, când tot  rămâne încă o infinitate. Noi nu putem înţelege asta…” (7BC 919)

Versetul 30: „Eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui”

Cred că acest verset nu prezintă o problema pentru nimeni. Biblia afirma în mod clar că Isus a fost Cel prin care Dumnezeu a făcut toate lucrurile, a fost meşterul Lui:

“Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El... El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” Ioan 1: 3.10

“... un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” 1 Cor. 8: 6

“După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L -a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” Evrei 1: 1.2

Spiritul Profetic:

“Înaintea locuitorilor cerului strânşi laolaltă, Împăratul cerurilor declară că nimeni în afară de Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde în totul în planurile Sale şi Lui I-a fost încredinţată aducerea la îndeplinire a planurilor măreţe ale voinţei Sale.” Patriarhi si profeţi 36

“În mod deosebit Fiul trebuia să lucreze în unire cu Tatăl în planul de creaţiune a pământului şi a fiecărei vieţuitoare care avea să existe pe pământ. Fiul avea să îndeplinească voia şi planurile Tatălui, dar fără a face nimic de unul singur. Voia Tatălui avea să fie împlinită în El.” Istoria mântuirii 14

„Tatăl a înfăptuit prin Fiul Său aducerea la existenţă a tuturor fiinţelor cereşti.” Patriarhi si profeti 34

„Prin Hristos-Cuvântul, un Dumnezeu personal l-a creat pe om şi l-a înzestrat cu inteligenţă şi putere.” Divina vindecare  415

În sfârşit, din tot ce am citit, singura concluzie este ca Proverbe 8, 22-30 vorbește despre Isus Hristos, care este Înţelepciunea lui Dumnezeu.

CI