The Sorceress and her Apprentice (Romanian)

Posted Dec 31, 2012 by Dejan Andov in General Hits: 1,746

 

 

                Vrăjitoarea și ucenicul ei

 

                                            Adrian Ebens

 

Analizând iubirea originală care a existat în Grădina Edenului, am găsit în persoana lui Adam și a Evei un motor de iubire perpetuă care a fost conceput să curgă către promisa populație a pământului. Revărsarea binecuvântărilor de la Adam către Eva și întoarcerea aprecierilor de la Eva către Adam ar fi păstrat o rezervă constantă de combustibil pentru cei doi membri, pe măsură ce ei ar fi rămas ancoraţi în originile lor de autoritate și supunere, și în constanta lor amintire că tot ce posedă le-a fost dat prin dragostea Agape a Dumnezeului nostru.

Nu ni se spune cât de mult a funcţionat această mişcare a iubirii  în frumoasa grădină, dar evenimente triste au avut loc şi au făcut ca acest motor să se oprească. Dorim să examinăm aceste evenimente cu atenție și să vedem modul în care dragostea originală pusă între cei doi a fost distrusă și înlocuită cu dragostea căzută pe care noi o cunoaştem ca Eros.

Indiferent de motiv, Eva se găseşte la pomul interzis cântărind înţelesul interdicției lui Dumnezeu, acela de a nu mânca din fructele sale. O voce inteligentă venind de la un șarpe i-a stârnit curiozitatea și ȋn același timp îngrijorarea, ținȃnd-o nemișcată.

„Și el a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu să nu mâncați din toți pomii din grădină?”” Geneza 3:1

Eva era foarte conștientă că Dumnezeu dăduse totul soțului ei și că ea poseda toate aceste lucruri venind de la Dumnezeu prin el. Întrebarea cu privire la o cerinţă directă a lui Dumnezeu a fost o încercare de a plasa îndoială în mintea femeii asupra a ceea ce era adevărat. Gândul să pună sub semnul ȋntrebării ceea ce a spus Dumnezeu  era nou pentru Eva și în fiecare moment în care a continuat  dialogul cu șarpele, ea a fost îndepărtată tot mai mult din poziția ei în creația lui Dumnezeu.

Ademenirea de a-L apăra pe Dumnezeu a fost o invitație de a ieși din canalul binecuvântărilor, întrebarea era o invitație ca ea însăşi să găsească rezolvarea problemei și de-a o face să uite că ea nu ar trebui să vorbească cu un necunoscut care pune întrebări, fără să aibă acoperirea și protecția soțului ei. Ar fi fost îndeajuns pentru ea să plece pur și simplu și să nu spună nici un cuvânt.

Avem un indiciu că Eva nu a fost complet relaxată în răspunsul ei. Așa cum se întâmplă adeseori, atunci când experimentăm frică sau suntem sub presiune, se poate să exagerăm uneori o situaţie și să gȃndim că o ȋntărire suplimentară va ȋmpiedeca pătrunderea sugestiei ȋn minţile noastre.

Geneza 3:2-3: „Și femeia a zis șarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină, (3) Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți."

Dar ce a spus de fapt Dumnezeu soțului ei, care mai apoi a instruit-o?

Geneza 2:17: „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci din el: în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.”

Dumnezeu a spus că dacă vei mânca, vei muri iar Eva, în frica ei, a adăugat: "dacă te vei atinge de el, vei muri". Aceasta a fost ocazia perfectă pentru Satana ca să lovească. Plasând fructul în mâinile ei, ea a fost confruntată acum cu aparenta dovadă că, ținându-l în mână, ea nu era de fapt moartă. Din gura ei veniseră probele de care avea nevoie Satan ca să demostreze, aparent, că Dumnezeu minţise.

Încrederea ei că ea ar putea rezolva această situație, fără a avea nevoie de protectorul ei desemnat, a condus-o într-o poziţie în care i se părea clar că Dumnezeu nu a spus adevărul. Dorinţa ei de-l apăra pe Dumnezeu a deschis calea pentru Satana de a o provoca pe Eva să se îndoiască de Dumnezeu. Un dușman atȃt de viclean!  Argumentele lui erau atat de seducătoare!

Eva nu știa că ea comunica cu un spirit rău. Nu orice fel de spirit rău, ci chiar cu tatăl tuturor spiritelor rele! Am putea argumenta că femeia nu a avut nici o idee despre ce se întâmpla cu ea, dar ea cunoștea destul, știa că nu ar trebui să acționeze încrezȃndu-se în sine, ci mai degrabă ar trebui să alerge în brațele bărbatului de la care a primit toate lucrurile și care i-a fost dat de către Dumnezeu pentru a-i fi protector spiritual și scut.

Văzând că femeia se confruntă acum cu dovezi aparent incontestabile că Dumnezeu nu este de încredere, Satana acum dă lovitura împotriva iubirii Agape, în războiul său de a stabili iubirea Eros ca fiind supremă.

Geneza 3:4-5: „Și șarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veţi muri: (5) dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul”.

Declarația "nu veți muri cu siguranță", conține sămânța ereziei, otrava mortală, ideea că viața din noi nu depinde de Dumnezeu, ci este ceva ce  posedăm în mod natural. Adăugați la această noțiune faptul că pot achiziționa lucruri din lumea naturală pentru a îmbunătăți viața mea, puterea mea și pe mine însumi. Această minciună, dacă e primită, va ucide simţământul natural de apreciere pe care femeia îl simte față de bărbat, pentru că ea a ieșit din el și a primit viața de la el. În al doilea rând, ea nu ar mai avea nevoie să simtă apreciere pentru lumea naturală din jurul ei ca pentru ceva ce i s-a dat, deoarece prin "curajul și efortul ei", ea însăși a găsit un lucru esenţial care ar putea-o ridica la adevărata ei identitate de zeiță. Nu s-ar mai supune simţămȃntului "dominației și controlului masculin", deoarece ea a găsit o altă cale către Dumnezeu și această cale este prin ea însăși; drumul era o simplă recunoaștere a divinității ei inerente revelată ei de înțelepciunea "binefăcătoare" a șarpelui.

Cuvintele șarpelui au avut efect, deoarece brusc, ea a văzut ceva în fruct.

Geneza 3:6 „Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat”

Sămȃnţa șarpelui a făcut-o să vadă pomul ca pe ceva inerent bun, ca ceva plăcut pentru ochi. Ea a fost atrasă de calitățile inerente ale acestui pom și prin mâncatul fructului a pecetluit decizia ei de a accepta o nouă percepție a realității, care era opusă faţă de ceea ce a spus Dumnezeu.

În cazul în care nu pricepem întocmai ce a avut loc aici, hai să privim cu atenţie. Eva vorbea cu un spirit rău. Când a mâncat fructul și a decis în favoarea spiritului care îi vorbea, ea l-a invitat să preia controlul asupra minții ei. Prin urmare, atunci când ea s-a apropiat de Adam era posedată de demon. Mai rău încă, a venit purtând mesajul spiritului cel rău, care a promis puteri magice pentru a deveni asemenea lui Dumnezeu și, prin definiție, aceasta face din prima noastră mamă o vrăjitoare .

Aşa că, atunci când femeia se întoarce de la pom, ea este sub controlul lui Satana și vine la soțul ei nu ca soţia sa supusă, ci ca profesor al noii religii. În modul în care Adam stă înaintea Evei, vedem prefigurarea tuturor bărbaţilor de-a lungul timpului, care au stat în fața oracolelor feminine, cum ar fi Delphi și altele, și care au promis cunoașterea destinului lor viitor. In timp ce Adam o privește pe soția lui, care era os din oasele lui, el vine în contact cu un spirit care nu-l mai recunoaște pe el ca stăpânul și binefăcătorul ei. Ea a gasit un alt suflet pereche, un alt profesor care i-a promis tot ce doreşte inima ei, fără a mai fi nevoie să se supună cuiva. Ea a venit nu pentru a fi învăţată, ci ca să învețe, nu pentru a se supune, ci pentru a cere supunere. Acest spirit feminin, acum condus de către forțele întunericului, este acum mediumul lui seducător pentru a-l convinge  pe Adam să devenină ucenicul ei.

Spiritul care adie înspre mintea lui Adam venind de la Eva nu este un spirit de reunoștință, ci un alt spirit, un spirit neliniştit şi agitat, un spirit erotic și amețitor, un spirit seducător şi înşelător. În timp ce el o priveşte, ea îi trimite semnale vizuale și feromoni că-l place și ea îşi folosește trupul ca pe o armă pentru a-l duce pe Adam în sclavia noii „forme divine” inerente. Adam aude strigătul șarpelui/sirenei prin gura acestei vrăjitoare, care se prezintă ca soția lui iubitoare, neștiind că ea este cu adevărat un vampir care caută să se hrănească cu cadavrul lui și să-l transforme în phoenix Nimrod (vezi nota).

 Ar fi fost bine pentru Adam să-și amintească:

Pro 6:23-26: „Căci porunca este o candelă, legea este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii. (24) Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.(25) N-o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. (26) Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.”

Adam se luptă cu șarpele, prin intermediul vrăjitoarei. Prin intermediul ei, şarpele aplică puterile sale magice căutȃnd să-l atragă la noua religie. În mâna ei, ea promite viață, dar în inima lui, Adam știe că este moarte.

Pro 2:16-18: „ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare, (17) care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei. (18) Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi.”

Adam nu-și dă seama că soția lui e deja moartă, pentru că femeia dulce, supusă şi ascultătoare, a cărui inimă era plină de recunoștință față de Dumnezeu prin soțul ei, a murit la pomul cunoașterii. Ca un fiu al acestei femei, eu o jelesc, draga mea dulce mamă ucisă la pomul cunoașterii și înlocuită cu un spirit la fel de rău ca iadul în sine. Mai mult decât atât, spiritul dulce de supunere, care a locuit în inima Evei a fost, într-adevăr Duhul lui Hristos și prin mâncatul fructului, ea a bătut în cuie pe Hristos pe cruce și, prin urmare, El a devenit mielul junghiat de la întemeierea lumii.

A sperat Adam că prin mâncatul fructului putea intra în ţara întunecată și să-şi salveze săraca lui soție? Se simţea el în siguranță să-l înfrunte pe diavol și să-l înfrîngă? Cȃnd mă gȃndesc la tatăl nostru Adam și la trauma cu care era confruntat, inima mea îi înţelege tristeţea, vreau să strig la el "te rog tată! te rog să nu păcătuieşti împotriva dragostei Agape a Tatălui nostru!” Dar, din păcate eu nu pot ajunge la urechea lui și el ia fructul.

Noua Ordine Mondială a fost stabilită; Adam va deveni sclavul femeii. Ea va fi profesorul și el va fi studentul sau ucenicul. De acum înainte, va fi o parte din bărbat care se va uita la femeie pentru viaţă şi de asemenea, deoarece și el a mâncat din fruct, el va avea și sentimente de autodeterminare, de a nu lăsa să fie niciodată condus de ea sau de oricine altcineva. De acum înainte amândoi vor fi închişi în bătălia dintre sexe pentru dreptul de a se bucura și de a controla. Dacă noi credem că celălalt are o putere intrinsecă, viața devine o luptă de a poseda și de a controla pe cei de care suntem atraşi.

Puritatea și inocenţa motorului iubirii originale care dădea binecuvântare de la cel cu autoritate și recunoștință de la cel supus autorității, este înlocuit de un joc de atracție și repulsie reciprocă. Aceasta era lumea nouă, în care așa numitele contrarii se atrag. Noua religie învață că fiecare suflet are nemurirea naturală și că putem spori puterea noastră inerentă, prin fuziunea cu o altă ființă nemuritoare. Secretul acestei noi forme erotice a dragostei este să atragi un partener care să-ți dea putere, dar niciodată să nu-i permiţi să te domine. Noua experiență a intimităţii masculine și feminine este una de seducţie amestecată cu manipulare atentă, un proces de a-ţi descoperi trupul și a-ţi ascunde spiritul. Experiența frumoasă de dragoste care a furnizat mișcarea circulară perpetuă în legăturile de apreciere și respect este înlocuită cu noua realitate crudă a unui du-te-vino, atracție reciprocă și repulsie; plăcerea de moment care face loc la sentimente de goliciune și chiar dezgust. Întotdeauna căutând şi totuși niciodată satisfăcut. Noile mişcări ale bărbaților și femeilor n-au fost un cerc al dragostei care ar fi dispersat Duhul lui Hristos întregii lumi, ci mai degrabă o aspirație magnetică care consumă totul în calea sa ca o sinistră gaură neagră. Geniul motorului Agape este că ambele elemente ale motorului știu că tot ce au li s-a dat și pentru că Dumnezeu este Agape, El ne va da tot ce avem nevoie. În schimb, motorul Eros trebuie să caute și să posede pentru sine și, prin urmare, nu este niciodată mulțumit sau satisfăcut.

 

 

Eros Motor

 

 

 

Într-un fel, este șocant să te gândeşti la Eva ca fiind o vrăjitoare posedată de demon. La fel ca și Adam cînd s-a uitat la Eva și a simțit într-un fel că cineva la fel de frumos și delicat ca ea nu  putea fi atȃt de rea, cum părea. Oamenii de azi tind să creadă că ceea ce a făcut Eva este ceva minor. Nu există nici o îndoială că a fost înșelată și că nu a înțeles ce i s-a întâmplat, dar acest lucru a făcut ca folosirea ei de către Satan să fie mult mai mortală în cauzarea căderii lui Adam. Înseamnă aceasta că bărbații ar trebui să dea vina pe femei pentru cădere? Desigur că nu, destinul rasei umane a fost în primul rând în mâinile lui și el a luat decizia fatală în calitate de cap al familiei umane. Conducător fiind, înseamnă că Adam a fost responsabil pentru căderea rasei, dar pentru a înțelege pe deplin problemele dintre bărbați și femei, avem nevoie să înțelegem cât mai bine ce s-a ȋntȃmplat la început, cum am căzut de la acea iubire originală.

Biblia spune: "un om cu gândire dublă este instabil în toate căile sale." Bărbatul are o gândire dublă, pentru că se simte atat stăpân, cât și sclav al femeii. El se uită la ea atȃt după comoara prețioasă, și se așteaptă ca ea să ofere ceea ce el are nevoie şi în acelasi timp, el dorește să o domine și să o controleze. Această minte dublă n-are nimic de-a face cu planul lui Dumnezeu de a-l trage pe om înapoi la Agape, care i-ar da dorința de a binecuvânta pe soția sa și de a aştepta din partea ei respectul şi onorarea lui ca și cap de familie. Ca preoteasă a noii religii, femeia ar dori  ca  bărbatul să i se supună ca un soldat infanterist și, în același timp, să se simtă mândră dar și ȋnspăimȃntată de puterea și predispoziţia lui războinică.

Nu poate fi declarat exagerat faptul că două ființe care caută în același timp să tragă folos din celălalt în timp ce, de asemenea, încearcă să se domine reciproc, pot doar să se autodistrugă. Principiile consumerismului și dominației nu au capacitatea de a atinge eternitatea, pentru că ele sunt în mod inerent distructive. Fără introducerea unei semințe noi,  experiența umană, motorul Eros de atracție și respingere reciprocă, s-ar fi încheiat chiar în grădină. Deși Duhul lui Hristos a fost respins la căderea din grădină, promisiunea morţii Sale ca sămânță a femeii a deschis o uşă pentru o rămășiță a lui Adam care urmează să fie recuperată pentru împărăția Agape.

 

Nota: (Phoenix este un simbol păgân pentru înviere, o contestare a morții, o revenire la viață. Nimrod a fost cel mai mare rebel împotriva Domnului, cel care a pus bazele Babilonului fizic si spiritual. Deci Phoenix Nimrod înseamnă revenirea la viață a principiilor lui Nimrod într-o formă nouă – nota traducatorului)